Sunt nervos pe ceea ce le iese pe gură. Toate prostiile pe care le pot debita. Ținându-mi nervii în mine, știind că dacă voi spune ceva, această ultimă săptămână de vacanță nu va fi liniștită, sting laptopul, chiar dacă mai am cinci minute din ”American Horror Story”.
Aranjând locul în care am stat în camera de zi, tăcut, mă îndrept spre bucătărie și îmi fac o cafea. Un capuccino cu rom. Patru lingurițe cu zahăr. Și pun li o porție de lapte pentru cafea. De ce să nu mă răsfăț?
Continuând să tac, mă îndrept spre cameera mea. Pun cana de cafea pe o foaie de hârtie
Deodată, realizez ce trebuie să fac. Mă ridic și iau jurnalul de pe raft, unde l-am pus ultima dată, chiar lângă ”Urzeala tronurilor”. Îl deschid la această pagină, și luând pixul negru, încep să scriu. Din când în când, mai sorb din cafea sau mai mut posturile de muzică. Așteptând să se usuce corectorul, intru pe Facebook și îmi salvez niște poze... despre cărți.
Arunc o privire în mare peste ce am scris aici și îmi dau seama că am scris tot ce am avut pe suflet. Mă simt mult mai bine. Și atunci o văd pe birou, lângă mine. Nu are supracopertă, deoarece o dau jos când citesc. Mă incomodează.
După ce termin de scris aici, voi lua cartea în brațe, voi pune picioarele pe mobilă, și cu adezivele pentru citate, cu cana de cafea lângă mine și cu U-Tops la televizor, voi termina astăzi ”Insurgent” și poate marți ”Experiment”.
În următoarele zile voi fi Divergent. Nimeni nu va putea controla ce fac și ce gândesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu